Adda’s blog

Aplecata peste robinetul de vise

am vazut ca mintea-mi improsca

butoane argintii

cu picioare sordo-mute

razand spre mine.

si mii de insecte stateau la trecerea pietonala

a venelor mele.

atunci mi-am dat seama

lipseste baba

care imi toarna cositorul.

Anihilez nevoia in cojile de neuroni

si imi programez semaforul ocular

spre interior.

exterioarele astea sunt pline

de prafuri anxietale.

nu mai caut scamele de ieri

si nici petalele josnice

de lumina.

Astept doar baba

care intarzie in abstract

sa -mi toarne cositorul

si sa-mi spuna  deochiul.

nu trebuie sa speri incredere

de la indiferenta vinovata

de a fi aruncat confirmarile af0ristice

la pamant.

caracterul uscat strica penumbra

si nu poti decat sa schimbi

frica de banal in indoiala leganata.

previzibil vei ajunge la panica

ebrietata de zgomotul

picioarelor care gandesc.

Recent am auzit ca exist.

Cineva cauta pierderea cauzei

trecand, alergand.

nu vrea martori in mahalaua vietii

Pentru ca a plange ii este suficient.

Joaca sunt orgoliile

dar ele rapesc simplitatea ludicului

o pun intr-o valiza si o arunca

in focul barbar al intunericului.

cuvintele rasfoite, frunze rascolite
ce si-au capatat nemurirea printr-un artificiu uman.
degetele Lui compun acorduri noi
pe clavicula ei, pe sanul ei, pe copasa ei.
intinsa in pat, citeste
El langa ea, priveste;
amandoi traind Nimicul.

odaia in amiaza
ferestre fara pereti, fara usi , fara tavan.
cuvantul se indoaie, mintea miroase a opiu.

omul ei din carne si pamant
dispretuieste cuvantul pe care doar ea il intelege
si striga, striga….din gradina cu masca de vara.
ea arunca copacul pe masa, si patul e gol
ia omul de mana si stau in foisor, vorbind Nimicuri.

ochii continua aventura increderii

in cosmarul minciunii

mortii nu mai canta

redescopar sparsitul apelor

in pasul lui ,ce in egocentrica intimitate

concepe planuri,dileme, senzatii

nebunii salbatic lasa urme de catifea

in cetatea siluetei de piatra

ce locatii folosesti din egoism

care lasa secretele anilor

sa scada rezistenta cercurilor?

cat dureaza alergia ta la Prolog?

m-ai acuzat pentru miracolele negre

ale desertului…

vino…

vine si muzica coapselor

simti?sarut vremea care traieste.

alege sa te ascunzi chiar zilei

conjur varsta sa se lipseaseca de aspiratii!!!

cum clipa da foc unei arcade

creeaza finalul ignorantei

unde nu exista filozofi…

daca pamantul pierde culoarea zbuciumului

astazi alung un interior de vara

nu sunt univers ascendent

sau bagajul unei nopti dorite

crezi ca exista suferinta ideala?

-s-a circulat pe drumul asta…

(am ramas doua granule

ne-slefuite, ne-intentionate, ne-cunoscute.)

-care e patogenul care ne-a infectat?

-doar unul?ne-am obisnuit sa vorbim la singular.

(privirea asta ca o zi fara sunet)

-vorbim.

-la telefon.

in ce ungher de timp,

am incetat sa mai fim?

acum a intervenit distanta privirii.

e ceva timp de cand nu ne mai credem.

si de aceea vorbim.la telefon.

Umbra imi bate la usa picioarelor.

Din mine se desprinde

In mine vrea sa intre

Se divide si se intinde

Ma sufoca prezenta ei desi absenta

Spiritul si imaterialitatea dementa

In zadar pasi-si grabesc mersul

Oricat de departe ajung nu e destul

E acolo nefiinta care-mi aminteste ca exist

O cauta si-o naste trupu-mi masochist

Umbra e in mine.

In adancul gandului melodiei,

la suprafata sufletului ei,

in cangrena ascunsa

de ascutisul perfid

al buzelor

tipatul nu se mai coloreaza

si ritmul demential al datului

ma zavoraste cu lacate grele-

lacate de pacat -pe afara,

in afara durerii ce sunt.

Cerc de viata!

nu esti spirala…

Nicicand nu vom atinge zborul

pentru ca un cerc nu va zbura

niciodata cu un patrat

la fel cum Irisul nostru

nu se va naste din noi

si se va zbate in pantecu-mi

necreat si totusi atat de increat de psihoza.

Visul ma va ucide.

Vei simula un temporar autism

pana cand vei fi iar singur.

De ce m-ai vandut realului?

N-ai inteles ca tu nu erai,

 nu trebuia sa fii cercul?

Ci doar idea….

Blestemul  fobiei

doarme cu mine

si voi ramane seaca pe veci;

caci te-am vazut cum nu erai

te-am cautat  cum nu vroiam

ca sa te pierd pt ca abia acum te privesc.

Orbeste-ma din nou!

Regresus ad temporem!

Fii iarasi Acela!

numai fa sa fiu…

urasc ceea ce te face om

pentru ca eu voi fi mereu doar un patrat.

Nu vei stii ca si eu am cazut

prin panza ta

vei stii doar ca esti unul

dintre cei multi

si nicidecum ca te-am vrut singurul…

Raza comstiintei atarna timid

De o casa daramata

Caramida anexata

Eului interior

Bazaie in zbor

De bondari si macara

Iar salcamul

Creste nemiscat in talpa mea

Ma incec in cerneala si ganduri

Iar tu,

Tu inca mai respiri intre scanduri

Bate-mi huruitul

Si bocetul de caine

Eu astazi mor

Ne vedem maine.